În societatea noastră tolerantă, postmodernă, conceptul de “învățător fals” a devenit arhaic. Spiritul dominant în cultura noastră este acela de relativism. Cu alte cuvinte postmodernismul indică faptul că nu poate fi considerat niciun un lucru ca fiind adevăr absolut, astfel încât totul este relativ. Adevărul unui om este la fel de valabil ca și al altuia. Această mentalitate a avut ca rezultat expresia, “Adevărul este că nu există adevăr.”

În Matei 7:15-20 Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi despre învățătorii falși. În acest text El a afirmat că există învățători falși, că ei nu întotdeauna par a fi învățători falși din cauza abilității lor de a înșela, că ei produc roade și că aceștia vor putea fi recunoscuți după roadele lor.

Noi trebuie să înțelegem că postmodernismul este un sistem fals de credință. Adevărul absolut există pentru că adevărul își are originile în Dumnezeu (Ioan 8:32; 17:17; Romani 10:17). Testul pentru a determina dacă cineva este sau nu este învățător fals, este simplu: vezi dacă ceea ce spune este în armonie cu ceea ce ne învață Cuvântul lui Dumnezeu.

Din păcate o mare parte din ceea ce este scris astăzi în numele religiei este scris de cei care scriu lucruri contrar voinței lui Dumnezeu. Nu, nu afirm că tot ceea ce este scris sau învățat, este fals. Prin urmare avem responsabilitatea de a asculta ceea ce se predă și de a determina ceea ce este adevărat având ca scop de a păstra acel adevăr (1 Tesaloniceni 5:21-22).

Cum putem recunoaște un creștinism contrafăcut, acesta fiind rezultatul învățăturilor false?

În 2 Petru 1 citim despre credincioși adevărați iar în 2 Petru 2 citim despre credincioși contrafăcuți. Dacă puneți aceste două capitole în paralel veți putea vedea diferența dintre credincioșii autentici și cei contrafăcuți. Prin urmare, ce face diferența:

1. O sursă diferită – De unde vine mesajul lor?

Petru spune: “…v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite…” (1:16). Apoi el spune că învățătorii falși vor căuta să-i exploateze pe oameni “…prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi…” (2:3). Așa că sursa adevăratului învățător este Biblia. Învățătorul fals se bazează pe propria sa creativitate. El își face propriul său mesaj.

2. Un mesaj diferit – Care este esența mesajului?

Pentru adevăratul învățător, Isus Hristos este punctul central al mesajului său. “…ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui…” (1:3). Pentru învățătorul fals, Isus este nesemnificativ: “…învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat…” (2:1).

Observați cuvântul „pe furiș”. Este rar ca cineva din biserică să-L nege în mod deschis pe Isus. Învățătorul fals va vorbi despre modul în care altcineva te poate ajuta să-ți schimbi viața, dar daca asculți cu atenție la ce spune el vei vedea că Isus Hristos nu este esențial în mesajul său.

3. Un caracter diferit – Ce fel de oameni produce mesajul său?

Adevăratul credincios urmărește bunătatea, cunoașterea, stăpânirea de sine, perseverența, evlavia și iubirea (1:5). Creștinul contrafăcut este marcat de aroganță și calomnie (2:10). Ei “au inima deprinsă la lăcomie” și “le scapără ochii de preacurvie” (2:14). De asemenea “disprețuiesc stăpânirea…ei nu se tem să batjocorească dregătoriile…” (2:10). Aceasta este o caracteristică generală a unui credincios contrafăcut.

4. Roade diferite – Ce rezultat are să aibă mesajul în viața oamenilor?

Adevăratul credincios este eficient și productiv în cunoștințele sale despre Isus Hristos (1:8), pe când cel contrafăcut este “ca o fântână fără apă” (2:17). Aceasta este o imagine extraordinară! Ei promit mult, dar produc atât de puțin.

5. Un final diferit – Unde te duce acest mesaj în cele din urmă?

Aici vom găsi contrastul cel mai deranjant. Adevăratul credincios va primi “…din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (1:11). Falsul credincios va experimenta “o pierzare năprasnică” (2:1). Căci, “…osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.” (2:3).

Isus ne spune că vor fi mulți care au fost implicați în lucrare în Numele său cărora li se vor spune: “…Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine… “(Matei 7:23). Cine sunt acești oameni? Cu siguranță, Petru îi descrie în aceste pasaje.

Noi nu trebuie să fim ignoranți: “…între voi vor fi învățători mincinoși…” (2:1). Cum putem aplica în mod practic acest avertisment?

Prin această declarația simplă, Petru ne reamintește că biserica trebuie să fie protejată. Printre mulți oameni minunați care trec prin ușile bisericii în fiecare an, s-ar putea ca unii dintre ei să facă mai mult rău decât bine. Ei pot părea a fi cei mai frumoși oameni, având cele mai nobile intenții, dar ei să nu creadă în autoritatea Bibliei sau în exclusivitatea mântuirii în Hristos. Astfel de oameni sunt bineveniți, pentru că și ei au nevoie de Hristos la fel de mult ca și noi, dar noi nu trebuie să le permitem să aibă influență în biserică.

Ca și predicator al Evangheliei, eu țin la acest standard. Nu vreau ca nimeni să ia cuvântul meu fără ca mai întâi să determine cu ajutorul Scripturilor, dacă este sau nu adevărat. De asemenea, nu vreau ca nimeni să respingă un adevăr doar pentru că din ignoranță sau rea voință, îl consideră o învățătură falsă (Proverbe 23:12).

Fie ca noi toți să discernem asupra a tot ceea ce auzim și citim. Fie ca noi să prețuim adevărul ca pe o comoara și să respingem eroarea. Numai adevărul este cel care ne poate salva.

Împăratul Solomon a spus: ”Cumpără adevărul și nu-l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea” (Proverbe 23:23). De aceea noi trebuie să considerăm adevărul ca un lucru de cea mai mare valoare și să nu cruțam nici un efort, vreun cost sau vreun sacrificiu pentru al obține, iar atunci când l-am găsit, să-l păstrăm în condiții de maximă siguranță; să nu-l vindem pentru vreun profit lumesc sau pentru plăcerile vieții.