Cum să biruim mândria și aroganța

November 26, 2015October 28, 2024Marian OtvosPredici

Vizualizări: 703

Introducere:

1. Mândria l-a împins pe Nebucadnețar afară din societate, pe Saul din împărăție, pe Adam din Paradis. 2. O persoană poate fi mândră de sine, de talentul sau, de posesiunile sale, de rasă, de naționalitate.
3. Ne putem mândri chiar cu smerenia noastră!
4. Mândria este folosită în două sensuri:

a. În sensul bun, mândria este sinonimă cu respectul de sine și demnitatea personală (Mat 22:39; 1Tim 4:12). Dacă ajungem să spunem “Sunt un nimeni” ne pierdem respectul de sine, ne disprețuim singuri și totodată nu îi vom respecta nici pe ceilalți.

b. În sensul rău, mândria este sinonimă cu supra-estimarea, a-ți da importanță, aroganță. 5. Trebuie sa fim atenți ce fel de mândrie avem, cea care ne ține capul sus sau cea care ne ține nasul pe sus.

A. Mândria este păcat.

1. Biblia ne spune că mândria este păcat, ”privirile trufașe și inima îngâmfată, nu este decât păcat” (Proverbe 21:24).

2. Mândria este un păcat pe care Dumnezeu îl urăște (Proverbe 6:16,19;8:13;16:5).
3. Mândria este produsul unei inimi pline de răutate (Marcu 7:21-22).
4. ”Mândria” vieții este una din căile pe care Diavolul o folosește pentru a-i ispiti pe oameni(1Ioan 2:15-17). El s-a folosit de aceasta în a-L isipiti pe Isus (Mat 4:1,11) și în ai ispiti pe Adam și Eva (Geneza 3:1,6).

B. Exemple de mândrie

1. În Vechiul Testament

a. Ozia (2 Cronici 26:1,16,23). b. Nebucadnețar (Daniel 4:30).

2. În Noul Testament

a. Fariseii (Luca 18:9,14).

b. Irod (Fapte 12:20-23).

c. Ucenicii lui Isus neîntelegând ce fel de împărăție avea să vină, ei se certau pentru întâietate (Luca 22:24,27). Astăzi în biserică mulți se luptă pentru întâietate.

C. Mândria îl poate conduce pe om intr-o direcție greșită

1.Mândria împiedică convertirea păcătosului. Un astfel de om nu poate să-și asume rolul de “cerșetor” pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Mândria l-a împiedicat pe Felix să se supună Evangheliei (Fapte 24:25).

2. Mândria ne împiedică să ne mărturisim păcatele. Unii nu se pot smeri (umili) până acolo încât să spună “Îmi pare rău; Am greșit; Am păcătuit”. Deseori avem nevoia să spunem aceasta lui Dumnezeu (1Ioan1:8,10), uneori altora (Matei 18:15,17; Iacov 5:16).

3.Mândria cauzează dispute, certuri (Proverbe 13:10).

4.Mândria conduce la răzvrătire (Psalmi 10:4).

5.Mândria dezvoltă o atitudine deplasată de “șef” în biserică. O astfel de atitudine afișa Diotref în biserică, el era”șeful” care impunea regula (3 Ioan 9,10). 6.Mândria conduce la apostazie (Proverbe 16:18; 1Corinteni 10:12).

D. Forme variate de mândrie și domeniile unde activează

1.Mândria spirituală. Cărturarii se făceau vinovați de o astfel de mândrie (Marcu12:28,39), fariseii de asemenea (Luca 18:10,14).

2.Mândria intelectuală (1Corinteni 8:1-2). A privi de sus pe cei mai puțin pregătiți din punct de vedere intelectual. Uităm că toate capacitațile mentale sunt de la Dumnezeu(Proverbe3:5; 26:12; Psalm 111:10; 1Corinteni 1;20,25). Alții sunt mândrii de aroganța lor.

3. Mândria materială. Este încredere în posesiunile materiale, uitând că toate vin de la Dumnezeu (1Cronici 29:12; Iacov1:17). Alții ajung să se mândrească cu sărăcia lor. Socrate i-a spus lui Diogene, care trăia într-un canal și se îmbrăca cu zdrențe,”Îți văd vanitatea prin găurile din manta”.

4.Mândria socială (Iacov 2:1,9). Rezervați față de cei săraci, mai prost îmbrăcați sau cu o ocupație mai inferioară.

5.Mândria rasei. Iudeii desconsiderau neamurile numindu-le câini, iar grecii catalogau pe toată lumea ca fiind barbari. Hitler a fost convins că nemții blonzi cu ochii albaștrii (rasa ariană) sunt superiori celorlalte rase.

6.Mândria poziției sociale (în comunitate). Diotref (3 Ioan 9,10). Iacov și Ioan care doreau o poziție privilegiată în împărăție (Marcu 10:35-45).

E. Cum să ne vindecăm de mândrie?

1.Să avem aceeași atitudine față de mândrie, similară cu a lui Dumnezeu (Proverbe 6:16,19).

2.Dragostea nu se umflă de mândrie (1Corinteni:13:4).

3.Să nu avem păreri înalte despre noi (Romani 12:3).

4.Să nu uităm că suntem doar oameni (Psalmi 9:20).

5.Să umblăm smeriți cu Dumnezeu (Mica 6:8).

6.Să nu uităm că ceea ce suntem, nu ni se datorează (1Corinteni 15:10; 2 Corinteni 3:5; Deut.8:11,20).

7.Trebuie să ne răstignim “eul” nostru (Galateni 2:20).

Concluzie:

1.Dumnezeu nu va lăsa un om mândru nepedepsit (Proverbe 16:5 – “Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită”).