Fără să fi avut o organizare centralizată, Evanghelia a fost predicată în scurt timp în întreaga lume civilizată (Coloseni 1:23). Credincioșii erau numiți simplu: creștini.

Ei nu aveau nevoie să aduge la numele de creștin și alte nume lumești sau de cult. Apostolul Pavel atrage atenția să luăm aminte la acest lucru în 1 Corinteni 1:10-17. Ei căutau să-L mulțumească pe Dumnezeu cu singurul lucru care-L mulțumește întotdeauna și anume o deplină ascultare (Isaia 66:2 ; Marcu 12:29-31).

Și astăzi, ca și în primul secol, Evanghelia a rămas aceeași putere mântuitoare a lui Dumnezeu ( Romani 1:16).

Te-ai gandit la aceasta?

Cu toate confuziile din lumea religioasă și cu toate cultele religioase, pare a fi imposibil să fii doar un creștin, fără să adaugi alte câteva etichete. Nu doar că este posibil, dar sunt milioane de oameni în întreaga lume care sunt doar creștini.

Un creștin este un ucenic al lui Isus Hristos. Isus Hristos însuși a spus că, un adevărat ucenic este acela care rămâne în Cuvântul Lui (Ioan 8:31).

Noul Testament este cuvântul lui Hristos (Evrei 9:15-17), de aceea Noul Testament rămâne singurul ghid al creștinului. Nu trebuie decât să deschidem Biblia și vom afla totul despre Isus Hristos și despre cei care Îl urmează.

1

Isus Hristos

Să începem cu un fapt esențial dezvăluit de Biblie: Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Venirea Lui, misiunea Lui și noul Său mesaj, toate au fost prezise în Vechiul Testament (Geneza 49:10; Isaia 53; Zaharia 6:13; Ieremia 31:31-34). Noul Testament ni-L înfățișează pe Hristos cu mare acuratețe.

Răspunzând la întrebarea lui Isus, Simon Petru a zis: “Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu!”. Iar Isus i-a răspuns: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16:16-17).

Isus Hristos a spus că El este singura cale a oamenilor de a veni la Dumnezeu, singura cale de a fi salvați (Ioan 14:6; Fapte 4:12). El și-a trimis ucenicii în lume pentru a predica vestea bună a Evangheliei (Matei 28:18-20; Marcu 16:15-16; Luca 24:44-48). Esența, mesajul Evangheliei, le găsim în întaia epistolă a lui Pavel către Corinteni, capitolul 15, versetele de la 1 la 3. “V-am învățat înainte de toate, asa cum am primit și eu; că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi”.

Cum devii creștin?

Când ucenicii predicau Evanghelia în primul secol, mulți dintre oamenii care au auzit-o, au întrebat: “Ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți?”. La aceeași întrebare pusă astăzi, răspunsul rămâne același. Isus a spus: “Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit” (Marcu 16:16). Apostolul Petru, după ce a predicat Evanghelia în ziua cincizecimii, a răspuns la aceasta întrebare: “Pocăiți-vă, și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2:37-38).

Când cei ce au crezut s-au supus Evangheliei, s-au pocăit și au fost botezați, Domnul i-a adăugat la numărul celor mântuiți, adică la biserică (Fapte 2:47). Astfel ei au devenit ucenici ai lui Hristos, sau creștini (Fapte 11:26).

2

Trăind ca un creștin

Pe măsură ce Evanghelia era propovăduită în lume, găsim creștini adunați în congregații, în diferite locuri. Fiecare congregație era păstorită de proprii ei bătrâni (Fapte 14:23). Acești bătrâni nu aveau puterea să legiuiască biserica, sau să stăpânească peste aceasta.

Le-a fost dată doar în grijă, să o păstorească ca pe o turmă (Fapte 20:17,28; Petru 5:1-3). Singurul centru de putere pe care creștinii îl recunoșteau era cerul, acolo unde Isus a fost și este la Dreapta Măririi. El este autoritatea supremă și capul bisericii (Fapte 7:56; Efeseni 1:22-23). În Biblie nu găsim nicio formă de organizare regională, națională sau internațională.

La slujba de închinare creștinii luau parte cu tot sufletul și nu se osteneau să vină numai pentru a privi. De exemplu, în prima zi a săptămânii, ei luau Cina Domnului și ascultau predici (Fapte 20:7; 1Cor. 11:23-29). Tot în aceeași zi făceau o strângere de de ajutoare pentru nevoile bisericii (întrajutorarea celor în nevoie, susținerea lucrării de evanghelizare), iar ei dăruiau adunării precum hotărâseră în inimile lor (1Cor. 16:1-2; 2Cor. 9:6-7). Nu erau împovărați cu dări, și nu li se poruncea ce sumă de bani să dea fiecare. La adunare cântau (Efeseni 5:19; Coloseni 3:16) și se rugau, cârmuiți fiind de un frate (1Cor. 14:15-16).

Viața creștinilor era dreaptă și evlavioasă, ajutau pe cei în nevoie și-L predicau pe Hristos.

3

Dacă ești interesat ,

Îți putem oferi studii biblice individuale, ne poți contacta pentru mai multe informații printr-un email pe care îl găsesti în pagina de Contact sau chiar ne poți vizita în fiecare Duminică ora 10:00  și Miercuri ora 18:00 la Casa de Cultura "Friederich Schiller",Etaj 1 , Sala 1.

Comments are closed.