Încredere sfântă

December 5, 2016October 29, 2024Marian OtvosPredici

Vizualizări: 239

2 Timotei 1:14

Introducere:

1. Băncile au un “fond de garantare” prin care asigură bunurile deponenților.

2. Dumnezeu ne dă mai multe ”garanții”, ”fondul Lui de garantare” este mai sigur.

3. Atitudinea noastră ar trebui să fie una de a “păzi” ce ni s-a încredințat, asumându-ne toate costurile (1 Timotei 6:20; 2 Timotei 1:12, 14).

4. “A încredința” vine de la grecescul ”paratheke” care înseamnă, încredere, se referă la un lucru dat cuiva să fie păstrat cu fidelitate.

Discuție:

I. Încrederea implică propria persoană…

A. Timpul nostru (Psalmul 90:12; Efeseni 5:16; Coloseni 4:5)

B. Abilitățile noastre (Matei 25: 14-30)

C. Sufletul și trupul nostru (Eclesiastul 12:7; Zaharia 12:1; Evrei 12:9)

II. Încrederea implică pe alții…

A. Căsătoria noastră (Geneza 2:18; Proverbe 18:22; 19:14)

B. Copiii noștri (Psalmul 127:3; Proverbe 22:6; 29:15; Efeseni 6:4; Tit 2:4).

C. Evanghelia (2 Timotei 1:14; 2:2).

III. Aplicații:

A. Încrederea ne învață valoarea bunului dat spre încredințare.

B. Încrederea ne învață despre identitatea celui care ”garantează” bunurile încredințate (Dumnezeu). Nimeni nu are dreptul de a modifica modul în care Dumnezeu ”garantează” ce I s-a încredințat.

C. Încrederea ne învață responsabilitatea sfântă, solemnă de a păzi cea ce ni s-a încredințat.

Concluzie:

1. Noi trădăm încrederea lui Dumnezeu atunci când nu reușim să păzim timpul, abilitățile, suflet și trupul nostru.

2. Noi trădăm încrederea lui Dumnezeu atunci când nu reușim să păzim căsnicia, copiii noștri și Evanghelia.

3. Fraților, păziți ce vi s-a încredințat! 4. Încrede-te în Domnul!