Loading…

Isus predică Evanghelia (lecția 1)

 

Matei 4:12-17 

INTRODUCERE

1. În Mt 4:12-17, citim despre lucrarea publică de predicare a lui Isus în Galileea.

2. Slujirea Sa publică a implicat și o lucrare de ”propovăduire” – Mt 4:17, 23

3. Cuvântul ”propovăduire” (Gr. “kērussō “) înseamnă ”a vesti, a proclama, a declara” – Fapte 10:42; Rom 10:15; Col 1:23

4. Care a fost mesajul pe care Isus l-a vestit/proclamat? Este un mesaj care ar trebui predicat și astăzi?

DISCUŢIE

I. ISUS A PREDICAT POCĂINȚA

A. Isus I-a chemat pe oameni la pocăință – Mt 9:12-13 (Ioan Botezătorul – Mt 3:2)

B. Ce înseamnă cuvântul ”pocăință”?

C. Gr. ”metanoeō ” – o schimbare a minții a celui care se căiește, pentru ceva care el/ea a făcut; dezgust, repulsie față de păcatele trecutului; reformare.

1. Unii oameni cred că pocăința este ”întristare” (simplă părere de rău), însă pocăința este rezultatul întristării – 2Cor 7:9-10 (Gr. “lupeō “ – întristarea duce la pocăință, întristarea nu este pocăință!)

2. Alții cred că pocăința este o ”schimbare a vieții” (întoarceţi-vă; convertiți-vă) – Fapte 3:19 (Gr. “epistrephō “ – convertirea și pocăința sunt două lucruri separate).

3. Pocăința este o ”schimbare a minții” prin care decidem să ”ne întoarcem din/de la păcat la Dumnezeu” (pocăința este precedată de întristare și urmată de o schimbare a vieții).

II. MAI ESTE NECESARĂ PREDICAREA POCĂINȚEI ASTĂZI?

A. Pocăința trebuie predicată în numele lui Isus, tuturor oamenilor – Lc 24:46-47

B. Dumnezeu porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască – Fapte 17:30

C. Pavel a predicat Evreilor și Neamurilor necesitatea pocăinței – Fapte 26:20

D. Toți avem nevoie să ne ”întoarcem” la Dumnezeu și să facem ”roade vrednice de pocăința” noastră – Mt 3:8

CONCLUZIE

1. În chemarea adresată oamenilor să se pocăiască, Isus Le-a spus de ce trebuiau ei să-și ”schimbe mintea” și să se ”întoarcă” de la/din păcat la Dumnezeu: pentru că ”Împărăția cerurilor este aproape” – Mt 4:17

2. Noi astăzi suntem în Împărăție – Col 1:13 (Împărăția se prezintă sub forma vizibilă a Bisericii întemeiată în ziua Cincizecimii cf. Fapte cap. 2).

3. Tuturor oamenilor, de pretutindeni, li se poruncește să se pocăiască- Fapte1 7:30

4. Toți am fost niște păcătoși a căror condiție spirituală/morală nu putea fi remediată decât prin harul lui Dumnezeu la care am răspuns prin/cu credință (pocăința fiind în sine, un act de credință) – Lc 13:3