INTRODUCERE:

Fapte 2:42; 1 Ioan 1:7

1. Conceptul de partasie a fost in mare parte redus la o relatie pur fizica, sociala. „Cand oamenii se gandesc la partasie, ei „simt miros de gogosi si cafea” (autor necunoscut).

2. Suntsasecuvintegrecesti,caresunttraduseprin„partasie”sauechivalentullor,inNoul Testament. Trei sunt substantive, doua sunt verbe, iar unul este un adjectiv (substantive: koinonía, metoche, koinonos; verbe: koinoneo, sunkoinoneo si un adjectiv: metochos).

3. Koinonia (unul dintre cele trei substantive) apare de 20 de ori in N.T. Este tradus, “legatura” (Fapte 2:42), “strangere” (Rom. 15:26), “impartasire” (1 Cor. 10:16), “ajutor” (2 Cor. 9:13), “partasie”(Filimon 6) si “darnicie”(Evrei 13:16).

4. Koinonos (al doilea substantiv principal este folosit de zece ori in N.T.) este tradus prin “impartasire” (1 Cor. 10:20), “unit” (Mat. 23:30), “tovarasi” (Luca 5:10) si “partasi” (Evr. 10:33), (toate traducerile sunt din biblia Cornilescu revizuita).

DISCUTII:

I. Ce anume este partasia?

A. “Legatura” a fost unul dintre cei patru termeni descriptivi folositi de Luca pentru a descrie activitatile Crestinilor din Ierusalim (Fapte 2:42). Observati ca partasia era constanta (“Ei staruiau…”).

a. In timp ce primii Crestini erau din punct de vedere social si fizic apropiati, cuvantul “partasie” nu este niciodata folosit in Noul Testament pentru a se referi la activitati sociale, socializare, ex. „cafea si gogosi”.

b. Partasie, in conceptul si terminologia Noului Testament, este utilizat intr-un climat spiritual, este comuniunea sau impartasirea in sfera problemelor spirituale. De exemplu, exista o partasie in Evanghelie (Fil. 1:5), partasie cu sfintii in nevoi
(2 Cor. 8:4), in comuniunea cu Dumnezeu (1 Ioan 1:3) si partasia Crestinilor bazata pe credinta lor comuna in Dumnezeu Tatal si Fiul (1 Ioan 1:3, 7).

II. Partasia intre Crestini si Dumnezeu si partasia intre Crestini.

A. Adesea intalnim conceptul de partasie intre Dumnezeu si poporul Sau. Apostolul Ioan a scris: “… Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos” (1 Ioan 1:3). Un alt adevar in ceea ce priveste partasia este ca atunci cand este folosit in sens pozitiv, este intotdeauna activ (nu pasiv).

a. In1Ioan1:7,IoansereferalapartasiaintreCrestini,”…Dardacaumblamin lumina…”, Ioan afirma: “… avem partasie unii cu altii …”.

b. In versetul trei, el a scris despre aceasta partasie reciproca intre Crestini (Crestini si Apostoli), “… ca si voi sa aveti partasie cu noi …”.

III. Partasia cu Dumnezeu si intre Crestini este conditionata.

A. Partasia cu Dumnezeu este conditionata de cum “umblam in lumina, dupa cum El Insusi este in lumina” (1 Ioan 1:7, 3: 2 Cor. 6:14-17).

B. Partasia intre Crestini, intr-o maniera asemanatoare, este conditionata. Multi comentatori ai bibliei cred ca expresia “unii cu altii” (gr. met allelon), nu se refera la partasia Crestinilor cu Dumnezeu (vs. 3), ci la partasia Crestini cu Crestini (1 Ioan 1:7.). Partasia (participarea in comun in problemele spirituale) este evidenta in porunca, “… sa va departati de orice frate care traieste in neorinduiala …” (2 Tes. 3:6, caci este unul care nu “umbla in lumina”, cf. 1 Ioan 1:7)

a. Unii frati sustin ca biserica locala nu-si poate retrage partasia de la un Crestin care el insusi s-a departat deja de ei. Acesti frati nu realizeaza conceptul de aprobare si de avizare al bisericii. Chiar daca unul s-a indepartat fizic de biserica locala, trebui sa existe o declaratie publica ca biserica locala nu aproba conduita acestei persoane.

IV. Mijloacele de partasie.

A. Deoarece partasia este conditionata, exista un standard sau mijloace prin care conditiile de partasie sunt exprimate. Acest standard este Evanghelia lui Hristos, Cuvantul adevarului (Gal. 2:14; 2 Ioan 9-11; 1 Ioan 1:3, 7).

V. Partasia este limitata si restrictionata in mod divin.

A. Aceast adevar al bibliei a fost in mare parte uitate in “protestantism” si in multe “biserici ale lui Hristos.” Partasia este limitata (2 Cor. 6:14, 17; Apo. 18:4).

a. Luati in considerare Efeseni 5:10, 11. Observati ca pasajul enunta trei lucruri:

(1) Cercetati ce este bun

(2) Sa nu ai partasie (nu participa si nu aproba),

(3) Sa osandesti

b. Nu este suficient doar sa nu se alature, dar Crestinul trebuie sa mustre o persoana care este gresita. Cuvantul gr. elegcho, tradus “osanditi-le” de asemenea este redat “expune”. Atunci cand unul mustra celalalt este expus.

VI. Aplicatii practice la principiul partasiei, asa cum este ea prezentata in N.T.

A. Se poate ca cineva sa evite participarea directa, dar aproband, se face partas la pacat (2 Ioan. 9-11). Mai mult decat atat, nu se alatura, nu-si exprima aprobarea si tot sa fie partas la pacat – Crestinul trebuie sa mustre si sa expuna.

a. Biserica din Pergam a avut multe atribute prin care s-a facut placuta Domnului (Apo. 2:12-13). Cu toate acestea, Isus a spus: “Dar am ceva impotriva ta …” (vs. 14). Care a fost problema? “… Tu ai acolo niste oameni care tin de invatatura lui Balaam …” (vs. 14).

(1). Exista o distinctie intre cei din versetul paisprezece si invatatorii falsi din versetul cincisprezece. “Pocaieste-te…” avertizeaza Isus: “Altfel, voi veni la tine curand, si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele” (vs. 16). Invatatorii falsi vor fi beneficiarii maniei lui Isus, dar de acest lucru vor avea parte si „ne-combatantii” ( “pocaieste-te dar”).

(2). A existat o situatie similara in biserica din Tiatira (Apo. 2:18-29). Ei au avut mai multe trasaturi laudabile (vs. 19). “Dar iata ce am impotriva ta. Tu lasi ca Izabela, femeia aceea …” (vs. 20). Acestei persoane i s-a spus de catre Domnul sa se pocaiasca (vs. 21). Cu toate acestea,non-participantii au gresit cand au permis acesteia „sa invete si sa amageasca’’ pe membri bisericii locale ( vezi 1 Cor. 5).

CONCLUZIE:

1. A fost bine de remarcat faptul ca partasia scripturistica ii „separa” pe „barbatii” de „baieti”.

2. Este timpul ca bisericile lui Hristos sa se intoarca la practicarea partasiei biblice si mai multi predicatori sa „vesteasca tot planul lui Dumnezeu” cu privire la acest subiect vital (Fapte 20:27).