Puterea neprihănirii

Vizualizări: 585

Matei 5:20

INTRODUCERE

1. Trăim într-o epocă foarte religioasă, unde suntem înconjurați de mulți oameni care cred că pot să-și câștige un loc în Cer prin a fi buni/morali și a face bine.

2. În Matei 5:20, Domnul Isus spune că este necesar un anumit nivel de neprihănir înainte de a putea vreodată, noi oamenii, să sperăm să intrăm în Ceruri.

3. Cine au fost acești farisei? Cuvântul fariseu vine gr. ”Pharisaios” și aram. ”Pərīšā”, care înseamnă ”pus deoparte, separat”. Acesta se poate referi la separarea lor de neamuri cât și de evreii nereligioși. Au apărut după ce au fost înfrânți grecii Seleucizi (în perioada inter-testamentară), când nepotul lui Iuda Macabeul, Ioan Hyrcanus, a înființat o nouă monarhie sub forma dinastiei Hașmoneilor (152 î.H.), dând preoților autoritate politică cât și religioasă.

4. Să putem aprecia și aplica ceea ce a spus Domnul Isus, trebuie mai întâi să definim ce înseamnă ”neprihănirea cărturarilor și a fariseilor”.

5. Neprihănirea noastră, suntem avertizați de către Domnul Isus, trebuie să o depășească pe a lor. Ce a fost în neregulă cu neprihănirea acestor oameni?

DISCUŢIE

I. NEPRIHĂNIREA CĂRTURARILOR ȘI A FARISEILOR

A. Erau cunoscuți prin faptul ”căci ei zic, dar nu fac” – Mat 23:1-4

- De aici, mulți părinți obișnuiesc să spună ”Fă ce spun, nu ce fac eu”.

B. Erau cunoscuți pentru că făceau lucruri pentru a fi văzuți de oameni – Mat 23:5-7

- Se bucurau de îmbrăcămintea lor religioasă care-i făcea deosebiți de ceilalți oameni (clerul vs. mireanul) și erau încântați să aibă locuri și titluri onorifice.

C. Erau cunoscuți că neglijau părți din legea lui Dumnezeu – Mat 23:23-24

- Se concentrau asupra cerințelor mai ”ușoare” ale legii, și neglijau poruncile mai ”grele”.

D. Erau iubitori de bani – Lc 16:13-15

- ”Mamona” era dumnezeul lor, deși căutau să se dezică de el încercând să se justifice înaintea oamenilor.

II. NEPRIHĂNIREA CETĂȚENILOR ÎMPĂRĂȚIEI

A. Noe, și-a salvat familia prin neprihănirea lui, Gen 6:8-10; 7:1

B. Avraam, a devenit tatăl celor ”ce au credință” și ”prietenul lui Dumnezeu”, Gal 3:7, 9; Iacov 2:23

C. Lot, a avut o viață mizeră dar a fost salvat din Sodoma, 2Pet 2:7-9

D. David, a fost numit ”omul după inima lui Dumnezeu”, Psa 18:20-24

E. Apostolul Pavel, a ”răscolit” lumea păgână (Fapte 17:6), 1Tes 2:10; Fapte 24:16

CONCLUZIE

1. Luați în considerare provocarea pe care Dumnezeu I-a pus-o înainte lui Avraam: ”Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.”, Gen 17:1

2. Care este caracterul unui om neprihănit? El păcătuiește, dar nu trăiește în păcat (păcatul este o greșeală nu un stil de viață), 1Ioan 1:8-10; 3:8-10 (gr. poieō – practică, trăiește, cf. 1Ioan 3:7; Ioan 8:34)

- Există o mângâiere/încurajare în Noe (s-a îmbătat), Avraam (țiitoarea Agar), Lot (alegere lumească) și David (adulterul cu Batșeba); însă acești oameni nu au stăruit în aceste acte de răutate/păcate și aceste fapte nu devenit o caracteristică a vieții lor.

3. Neprihănirea de sine, aroganta prezumție a neprihănirii este total greșită, Matei 23:28; Lc 18:9

Trăim într-o lume nebună

Laudă-L cu sufletul

Chemarea lui Avraam (lecția 1)

Tiparul cuvintelor sănătoare

Lucrarea bisericii locale

Iosif (lecția 3)

Similar Posts