1Împărați 16:29-33

INTRODUCERE
1. Nu există un nume mai infam în Vechiul Testament decât cel al regelui Ahab. Ahab a fost un rege rău; un om de o răutate care întrece orice închipuire.
2. Câteva capitole ale cărții 1 Împărați sunt dedicate vieții sale în speranța că poporul lui Dumnezeu va învăța cum să evite în a trăi în răutatea inimi lor.
3. Ahab a intrat frecvent în conflict cu prorocii lui Dumnezeu.
4. Deși nu vom discuta despre toate aceste conflicte, vom analiza trei situații în care prorocii lui Dumnezeu l-au confruntat pe regele Ahab, cât și reacția lui la acele confruntări.

DISCUȚIE
I. ”Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?” (1Împ 18:17-18)

A. Foametea a ajuns în punctul în care Ahab și Obadia căutau pășuni verzi pentru
animale (1Împ 18:3-6).
B. Ahab știa că Ilie este responsabil pentru că prorocul i-a spus lui Ahab în 1Împ 17:1 că nu va fi ploaie.
C. Fapte 16:20; 17:6; 24:5

II. ”M-ai găsit, vrăjmaşule?” (1Împ 21:20)

A. Regele Ahab dorea via lui Nabot pentru că era aproape de casa lui (1Împ 21:2).
B. S-a oferit să o cumpere, dar Nabot a refuzat pentru că pământul făcea parte din
moștenirea lui (1Împ 21:3).
C. Izabela a conceput un plan pentru a lua via printr-un complot. Doi martori falși l-au acuzat pe Nabot că l-a blestemat pe Dumnezeu, iar Nabot a fost omorât cu pietre (1Împ 21:7-13).
D. Luați în considerare pe Iuda Iscarioteanu. Iuda a fost lacom (Ioan 12:6). L-a trădat pe Isus pentru 30 de arginți (Mat 27:3). El a regretat acea decizie (Mat 27:4), iar în cele din urmă, s-a sinucis (Mat 27:5).
E. Iuda nu a avut pe cine să învinovăţească pentru faptele lui, pentru propria lui lăcomie şi pentru consecinţele care au urmat (Gal 6:7-8).

III. ”… Îl urăsc…” (1Împ 22:8)

A. Evident, tot ceea ce Ahab și-a dorit a fost un om care să spună doar „DA”. Nu voia ca cineva să-i prorocească adevărul, ci să-i spună pur și simplu ceea ce voia el să audă.
B. Așadar, Ahab a spus despre Mica: „îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău”.
C. Câți dintre creștini, astăzi, își doresc să audă doar lucruri „bune” de la cel ce predică? Ioan 3:19-21; 7:7; 2Tim 4:2-5

CONCLUZIE
1. Reacția și acuzațiile lui Ahab ilustrează un adevăr fundamental: ” Fiindcă așa cum gândește în inima lui, așa este el; Mănâncă și bea, îți spune el; dar inima lui nu este cu tine.” (Prov 23:7 Fidela)
2. O inimă plină de resentimente este ca un vulcan gata să erupă. Tot ceea ce are nevoie este prilejul. Gura vorbește ”din prososul inimii” (Mat 12:34-35).
3. Acuzațiile regelui Ahab ar trebui să ne învețe câteva lecții despre cum să NU primim
cuvântul lui Dumnezeu.
4. Din când în când să ne întrebăm:

a. Cine este cel care tulbură?
b. Cine este adevărul dușman?
c. Pe cine sau ce urâm?