Moise (lecția 2)
Exod 2:15b – 4:17
INTRODUCERE
1. Vezi introducerea la partea 1.
I. Cele trei perioade ale vieții lui Moise, Fapte 7:20-36
A. PATRUZECI DE ANI ÎN MADIAN, Exod 2:15b – 4:17
1. După 40 de ani Dumnezeu îl cheamă pe Moise să se întoarcă în Egipt și să-i elibereze poporul din robie.
a. Între timp Moise se căsătorește cu Sefora (fiica preotului din Madian). Împreună au doi fii, Gherșom (Exod 2:21-22), Eliezer, (18:3-4).
Din cauza suferinței, evreii strigă către Dumnezeu să fie eliberați din robie iar Dumnezeu le-a auzit strigătele. Dumnezeu Și-a adus aminte de legământul făcut cu Avraam – 2:23-25
Chemarea lui Moise – 3:1 – 4:17
a. Îngerul Domnului (Iehova) îi vorbește din rugul aprins – 3:1-5
b. Dumnezeu Îl vă trimite la Faraon – 3:6-10
c. ”Cine sunt eu că să mă duc la Faraon…” – 3:11-12
d. ”Eu sunt Cel ce sunt”. ”Eu sunt” m-a trimis la voi. – 3:13-22
i. Gen.15:7 – ”…Eu sunt Domnul…”, Eu sunt Iehova…
ii. Numele lui Dumnezeu folosit cel mai adesea în Biblia ebraică este tetragrama YHWH ( Patru litere: Yod, He, Waw, He). Este frecvent anglicizat ca Iehova și Yahweh și scris în majoritatea edițiilor în limba engleză (Română) a Bibliei ca “Domnul” datorită tradiției evreiești de a le citi, din respect, ca Adonai (“Domnul meu”).
iii. Exod 6:2-3 – Yehôvâh (apare de 6528 ori în VT)
e. Toiagul prefăcut în șarpe și mâna acoperită de lepră – 4:1-9 f. ”…nu sunt un om cu vorbirea ușoară…” – 4:10-12
g. Aaron ”…îți va sluji drept gură…” – 4:13-17
B. APLICAȚII
1. Dumnezeu aude strigatul copiilor Săi suferinzi. Până când un păcătos nu se simte împovorat de propriul păcat, este inutil să-i aducem vestea bună a răscumpărării, Ps. 18:6; Ps. 22:5, 24; Ps. 34:6; Ps. 77:1; Ioel 2:32; Ioan 6:37.
2. Nu-ți pierde speranța în vremuri de necaz. Încercările sunt concepute astfel încât să ne aducă în armonie cu cerințele legământului lui Dumnezeu pentru binele nostru, Iacov 1:2-4; Rom. 5:3-4; 1Pet. 1:6-8; 1Pet. 3:14; 4:16-17; 2Cor. 4:17.
3. Reverență în prezența lui Dumnezeu. Trebuie să ne plecăm înaintea Lui, El care este izvorul vieții, care dă viață tuturor celor care trăiesc, Ecl. 5:1; Ps. 89:5-7; Luca 12:4-5; Evr. 12:28-29.
4. Obiecțiile sunt de natură să trezească nemulțumirea divină. Creștinii ar trebui să nu se opună slujirii lui Dumnezeu, Luca 9:57-62; Mat. 4:18-22; 9:9; Ioan 12:26; Col. 3:23-25.
Concluzie:
1. Dumnezeu este cu noi când facem voia și lucrarea Lui.
2. Scuzele Îl mânie pe Dumnezeu, Exodul 4:13, 14.