Toleranța, diversitate și diviziune
Unul dintre “marile mituri” ale societății, care cu siguranță va intra în istorie ca un factor care contribuie semnificativ la declinul moral al lumii este neîncetata „gălăgie” a liberalilor pentru “toleranță” și “diversitate”. Ei insistă că cei care se opun căsătoriilor de același sex sunt “intoleranți” și lipsiți de “compasiune.” Ei susțin că “diversitatea” și “toleranța” (cuvinte cod pentru acceptarea homosexualității) sunt sănătoase pentru societate, și că cei care se opun homosexualității sunt pur și simplu “oameni demonizați” și care caută să producă “diviziune”.
Satana este alunecos. El se folosește de “șiretlicuri” și “capcane” (2 Corinteni 2:11; Efeseni 6:11; 2 Timotei 2:26) pentru a denatura gândirea oamenilor. El este un maestru abil în a-și pune planurile în aplicare prin deghizarea imoralității în neprihănire. Dacă oamenii sunt mânați mai degrabă de impulsul emoțional decât să gândească rațional, în mod logic și biblic, ei vor înghiți propaganda și vor îmbrățișa stratagema Satanei.
Aberația unui astfel de “raționament” se face evident atunci când este plasat într-o formă silogistică:
1. Toată lumea ar trebui sa fie plină de compasiune, toleranță și să accepte diversitatea.
2. Homosexualitatea este o formă de diversitate.
3. Prin urmare, homosexualitatea ar trebui să fie acceptată / aprobată; cine nu reușește să facă acest lucru nu tolerează ci mai degrabă dezbină.
Puțini oameni ar fi de acord cu prima premisă. Biblia ne învață clar ca Dumnezeu iubește fiecare persoană și că El cere creștinilor să facă același lucru. Cu toate acestea toleranța nu poate și nu trebuie să se extindă la orice practică, acțiune sau un comportament ce este rău, imoral și păcătos, adică nu este în armonie cu voia lui Dumnezeu.
Folosind punctele de mai sus de raționament, „umbrela” de toleranță / diversitate ar trebui în mod logic să se aplice pedofiliei, necrofiliei, incestului, bestialității și oricărui alt comportament sexual aberant / deviant. In mod similar același principiu ar trebui să se aplice și pentru crimă, furt, trafic de droguri, precum și orice alte acțiuni ilegale. Suntem de acord pentru a anula toate legile care guverneaza comportamentul uman folosindu-ne de termenul “intolerant”? Suntem noi pentru, ca să deschidem ușile tuturor închisorilor din țară și de a elibera toți infractorii și criminalii pe motiv că nu vrem sa “perpetuăm diviziunea”? Având o astfel de gândire irațională, atunci a pune pe cineva în închisoare constituie o lipsă acută de “compasiune”.
Un astfel de punct de vedere cu privire la „toleranță” și „diversitate” este complet lipsit de sens. Dacă în mod consecvent și temeinic s-ar face acest lucru ar duce la anarhie socială, fărădelege și în final la distrugerea societății. A te opune homosexualității, avortului și la o serie de alte rele sociale și morale nu este un act incompatibil cu compasiunea și toleranța. Te poți opune unor astfel de rele și pedepsind o crima, în tot acest timp să ai compasiune pentru criminal.
Ce reglementează acest principiu? Nimic altceva decât recunoașterea și supunerea la standardul absolut al moralității dat rasei umane de către Dumnezeul Bibliei, Dumnezeu care este iubire (1 Ioan 4:8,16). Aceia care resping acest standard ridicând propriile lor pofte carnale deasupra Creatorului, într-o zi se vor confrunta cu consecințele: “Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvantul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.”(Ioan 12:48).
Cei care se consideră pe ei înșiși mai „toleranți” și mai plini de compasiune decât Dumnezeu au nevoie de o doză sănătoasa de smerenie pentru a-și modifica perspectiva lor oblică: “Așa vorbește Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce Casă ați putea voi să-Mi zidiți și ce loc Mi-ați putea voi da ca locuință? Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut și toate și-au căpătat astfel ființa –zice Domnul. –Iată spre cine Imi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.” (Isaia 66:1-2)
Fie ca noi să fim printre aceia care “tremură la porunca Dumnezeului nostru” (Ezra 10:3).