Creștinismul formal

Vizualizări: 484

Matei 6:1-18

INTRODUCERE

1. În Mat 5:20, ucenicilor li se spune că ”neprihănirea” lor trebuie s-o depășească pe cea a cărturarilor și a fariseilor.

2. Domnul Isus ne-a arătat clar în capitolul precedent adevăratul standard al Legii lui Dumnezeu; poate că El a anticipat gândul unora: ”n-ar fi toată lumea impresionată dacă eu aș fi așa?” Acum, Domnul Isus se adresează pericolului de a cultiva o imagine falsă a neprihănirii.

3. În capitolu 6, Domnul nostru trece de la îndatoririle morale la cele religioase, impunând o ”neprihănire” (Mat 6:1), care să o depășească pe cea a cărturarilor și fariseilor (ipocriți) și care are în vedere caracterul ”Tatălui nostru care este în ceruri” (Mat 5:48).

4. Isus se concentrează pe trei manifestări principale ale unei evlavii autentice și practice.

DISCUŢIE

I.MILOSTENIA, Mat 6:2-4

A. Dumnezeu le-a poruncit iudeilor să fie darnici, Deu 15:11

B. Bunătatea arătată în dăruire va decide răsplata finală, Osea 10:12

C. ”pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”,2 Cor9:7-9 (cf.Deu15:7,10)

II. RUGĂCIUNEA, Mat 6:5-8

A. În perioada patriarhală, oamenii au început să cheme Numele Domnului, Gen 4:26

B. Isus avea obiceiul de a se ruga, Lc 6:12

C. Pavel i-a îndemnat pe creștini să ”stăruiască în rugăciune”, Col 4:2 (cf. Lc 18:1-14)

III. POSTUL, Mat 6:17-18

A. Postul era asociat cu obiceiurile de jale în VT, 1Sam 31:13; 2Sam 1:12

B. David și-a arătat durerea prin post la moartea lui Abner, 2Sam 3:35

C. Apostolii și biserica ”se rugau și posteau”, Fapte 13:3; 14:23

CONCLUZIE

1. În zilele lui Isus era obișnuit ca unii să atragă atenția asupra lor folosindu-se de milostenie, astfel încât persoana respectivă să fie cunoscută drept una generoasă, Matei 6:2.

2. Au existat două locuri în care un iudeu, în zilele lui Isus, se putea ruga într-o manieră ipocrită. Se putea ruga la sinagogă în timpul rugăciunii publice sau pe stradă la orele de rugăciune (9 a.m., la prânz și la 3 p.m.), Mat 6:5

3. Cărturarii și fariseii (ipocriți) doreau să se asigure că toată lumea știe că ei posteau, așa că ”luau o înfățișare posomorâtă”, își ”sluțeau fețele”, astfel încât ”agonia” lor să fie evidentă pentru toți, Mat 6:16

4. Fiecare acțiune morală are două aspecte, cel exterior și cel interior. Noi îl vedem doar pe cel exterior. La prima vedere, acest aspect poate părea a fi unul bun, dar poate fi o simplă minciună dacă nu izvorăște dintr-o motivație onorabilă, demnă.

5. Dacă motivația este sfânt, fapta este sfântă și plăcută în ochii lui Dumnezeu, deși darul se poate rezuma doar la ”doi bănuți”, Lc 21:1-4

6. Fiecare slujitoral lui Hristos trebuie să se privească astăzi în”oglinda lui
Dumnezeu” (Iacov 1:22-25) și să caute să fie onest cu el însuși și cu Dumnezeu, Evr 4:13

Dansul

Importanța închinării

Ghedeon, identitate și destin

”Un om după inima lui Dumnezeu”

Enoh

De ce ne opunem Botezului?

Similar Posts