Iov 1:22

INTRODUCERE

1. Subiectul central al cărții lui Iov este despre încercarea unui om neprihănit. Iov este recunoscut de Dumnezeu ca fiind ”fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.” Iov 1:1

2. Cu toate acestea, el a fost greu încercat. Credința lui a fost intens încercată, iar noi ne întrebăm: ”Cum se poate întâmpla că cei fără prihană să sufer?”

3. Cu toate acestea, cea mai importantă întrebare este: ”Cum de nu s-a dezis Iov de Dumnezeu după tot necazul său?” Iov 2:9-10

4. Când oamenii sunt încercați, de cele mai multe ori, atitudinea lor față de Dumnezeu este una necuvincioasă, lipsită de respect. Lucrul acesta se întâmplă când în încercare, omul:

DISCUȚIE

I. AJUNGE LA DISPERARE

A. Moise în pustie, Num 11:11-15

B. Prorocul Ilie, 1Împ 19:1-4, 13-14

C. Prorocul Ieremia, Ier 20:14-18

II. SE ÎNDOIEȘTE DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

A. El ne dă har, Psa 86:15

B. Deși păcătoși, El ne-a iubit, Rom 5:5-6, 8-10; 8:32

C. El nu ne va abandona, Isa 43:2-5 (cf Evr 13:5)

III. SE ÎNDOIEȘTE DE PUTEREA LUI DUMNEZEU

A. Domnul își folosește puterea spre binele nostru, Psa 28:7-8

B. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, Dan 3:16-18

C. Fiecare încercare va avea o cale de scăpare, 1Cor 10:13 (cf 2Pet 2:6-9)

CONCLUZIE

1. Cei mai evlavioși oameni s-au confruntat adesea cu cele mai mari încercări ale vieții (vezi Avraam, Gen 22:1-14). Iov nu este o excepție.

2. Neprihănirea lui Iov nu poate fi pusă la îndoială. Când lui Iov i-a fost încercată credința s-a aruncat la pământ și s-a închinat lui Dumnezeu, Iov 1:20

3. În loc să-l blesteme pe Dumnezeu, Iov îi laudă dreptatea, bunătatea, sfințenia și îi recunoaște suveranitatea. Necazurile aduc un om evlavios mai aproape de Dumnezeu; necazurile aduc pe copiii lui Dumnezeu în ”casa lui Dumnezeu”, în biserică.

4. Ne facem noi vinovați de a vorbi necuviincios împotriva lui Dumnezeu când credința ne este pusă la încercare?