Prin acest articol dorim să vă atragem atenţia asupra unui adevăr fundamental:există un singur Domn,Isus Hristos şi un singur trup cunoscut sub numele de „Biserică”.

Când Dumnezeu a dat Legea Sa lui Israel prin Moise,El nu a dorit separarea poporului Său în secte sau partide.În ciuda acestui fapt când Fiul Său a fost trimis în lume sectele şi partidele erau bine definite în Israel.Farisei Saduchei,Esenieni acestea erau doar câteva dintre ele.Toţi cei care doreau să arate a fi religioşi trebuiau să aparţină uneia dintre aceste partide sau secte.

Cărei partide a aparţinut Isus?Trebuie să fim de acord că El nu a aparţinut niciuneia!El şi-a păstrat legătura Sa independentă şi nepartizană cu Dumnezeu până la sfârşit.Pentru acest motiv toţi I s-au împotrivit iar în cele din urmă L-au răstignit.Isus nu şi-a învăţat ucenicii să fie împărţiţi în secte şi partide,ci mai degrabă El a dorit ca ei sa rămână totdeauna uniţi.După ce S-a rugat pentru apostoli,El a zis:”Şi Mă rog nu numai pentru ei,ci şi pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor,ca toţi să fie una,cum Tu,Tată,eşti în Mine şi Eu în Tine;ca şi ei să fie una în Noi”. (Ioan 17:20,21)

Şi totuşi diviziunile au luat amploare prin scrierea crezurilor şi prin formarea unei largi varietăţi de confesiuni religioase.Rezultatul: acum avem mai multe trupuri(confesiuni), mai mulţi conducători (autorităţi religioase), mai multe credinţe (crezuri) şi mai multe botezuri.

Situaţia actuală este foarte diferită de unitatea descrisă de apostolul Pavel:”Este un singur trup,un singur Duh,după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre;este un singur Domn,o singură credinţă un singur botez;este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor care este mai presus de toţi şi este în noi toţi”.(Efs.4:4)

Mulţi oameni sunt nedumeriţi de această dezbinare dintre credincioşi.Ei vor unirea tuturor marilor confesiuni şi se străduiesc în atingerea acestui ideal.Astfel pentru rezolvarea acestei probleme s-a iniţiat „mişcarea ecumenică”.Dar ce pot face oamenii până la finalizarea acestei mari „fuziuni”?Ei sunt de părere ca fiecare să se alăture uneia din confesiunile existente păstrând un spirit de toleranţă.Dar oare nu avem de-a face cu un compromis şi tot odată cu o răstălmăcire a învăţăturii lui Hristos?

Isus nu a intenţionat să convoace o conferinţă investită cu autoritate ecleziastică care să efectueze o „fuziune” a Fariseilor,Saducheilor şi Esenienilor într-o singură „supersectă”.Nici nu s-a rugat ca ucenicii Săi să fie uniţi într-o „superconfesiune” religioasă.Învăţătura Sa a fost menită să întoarcă pe fiecare om de la doctrinele şi tradiţiile oamenilor la cuvântul lui Dumnezeu.Aceasta poate fi fără îndoială ieşirea noastră din confuzia religioasă actuală!Să-L urmăm pe Hristos,nu învăţăturile oamenilor!

Isus a făgăduit să zidească propria Sa biserică. El a zis:”Pe această stâncă voi zidi biserica Mea”.(Mat.16:18)

El a făgăduit să zidească numai o biserică care să-I aparţină.Stânca pe care urma să fie zidită biserica nu era Petru,ci adevărul măturisit de apostol:”Tu eşti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu!”(Mat.16:16).

Cuvântul „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară”.Prin vestirea Evangheliei lui Hristos în ziua Cincizecimii Petru şi ceilalţi apostoli „au chemat afară” pe cei care au crezut în Hristos.
„După ce au auzit aceste cuvinte,ei au rămas străpunşi inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli:”Fraţilor ce să facem?”Pocăiţi-vă”le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos,spre iertarea păcatelor voastre;şi veţi primi darul Sfântului Duh”. (Fap.2:37,38)

„Cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea s-au adăugat aproape trei mii de suflete”.(Fap.2:41)

Acesta a fost începutul bisericii creştine cea zidită de Hristos prin lucrarea de predicare a Evangheliei de către apostolii Săi.

Ceea ce părea a fi un eşec datorită faptului că Isus din Nazaret fusese răstignit de către iudei prin mâna celor fărădelege s-a dovedit a fi un succes deplin.Evanghelia aduna laolaltă mai multe suflete decât şi-ar fi imaginat cineva vreodată;…”Şi Domnul adăuga,în fiecare zi,la numărul lor,pe cei care trebuiau să fie mântuiţi”(Fap.2:47)

Evanghelia a continuat să fie predicată iar grupuri de creştini au început să apară în mai multe cetăţi.Fiecare grup constituia o biserică. Deşi uniţi în Hristos ei erau independenţi de orice asociaţie sau organizaţie omenească. Hristos îi învăţa prin apostolii Săi inspiraţi prin Duhul Sfânt cum să se închine şi să lucreze împreună.Astăzi avem la îndemână Scriptura care este insuflată de Dumnezeu şi ne poate călăuzi în tot adevărul.(2Tim.3:16,17)

De vreme ce în primul secol creştinii nu s-au alăturat niciunei organizaţii religioase se cuvine ca şi noi să urmăm astăzi acelaşi exemplu.

În primul secol credincioşii erau numiţi simplu:creştini.Ei nu aveau nevoie să adauge la numele de „creştin” şi alte nume lumeşti sau de cult care să ateste apartenenţa lor la una din religiile timpului.Astăzi oamenii se declară ca aparţinând unei anumite confesiuni:ortodoxă catolică sau protestantă.Apostolul Pavel atrage atenţia să luăm aminte asupra acestui lucru:”..să nu aveţi dezbinări între voi,ci să fiţi deplin uniţi într-un gând şi o simţire…Hristos a fost împărţit?”(1Cor.1:10-13).

Deci să ne întrebăm: ce trebuie să fim şi din ce biserică trebuie să facem parte pentru a avea siguranţa mântuirii?Răspunsul este simplu: trebuie să fim doar creştini şi să facem parte din biserica zidită de Hristos.În felul acesta nu vei fi legat de nici o lege religioasă făcută de oameni. Peste tot în lume sunt congregaţii ale oamenilor care doresc să fie numiţi simplu „creştini” şi să se comporte ca nişte creştini.