Loading…

Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!

 

Iov 5:17-18

INTRODUCERE

1. Iov 5:17 – “Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.”

2. Nenorocirea lui Iov nu este neapărat o corecție pentru păcat, ci este o provocare a vieții în beneficiul său spiritual.

3. În Noul Testament se regăsesc promisiuni cu privire la o pace interioară atunci când ne confruntăm cu probleme exterioare, Ioan 14:27; 16:33; Filip 4:19

4. Sunt două moduri de corecție folosite de Dumnezeu – (1) Prin Cuvântul Său; (2) Prin lucrarea Sa providențială

5. Putem găsi binecuvântări în mustrarea divină. Prin urmare, această mustrare nu trebuie disprețuită.

DISCUȚIE

I. BINECUVÂNTĂRILE MUSTRĂRII DIVINE

A. Originea sa – iubirea divină, Pro 3:12; Evr 12:6

B. Corecția unui tată nu a unui judecător, Evr 12:7-9

C. Este în beneficiul nostru spiritual, Evr 12:11

1. Pocăința, Apoc 3:19

2. Îndepărtarea păcatului, Isa 27:9

3. Părtași la sfințenia lui Dumnezeu, Evr 12:10

D. Iov a făcut ceea ce a trebuit să facă, iar numele lui este onorat și binecuvântat, Iac 5:11; Iov 42:10-17; 1Pet 1:6-7, 13

II. NU DISPREȚUI MUSTRAREA DIVINĂ

A. Nu nesocoti mustrarea, Pro 3:11; Evr 12:5

B. A fost concepută pentru binele nostru, Plâng 3:39-42; Psa 139:23-24

C. “Toiagul lui Dumnezeu” ne învăța Cuvântul Lui, Psa 94:12-13; 119:71

D. Îndură cu răbdare, Pro 24:10; 2Cor 4:16-17

CONCLUZIE

1. În zilele acestea tot mai mulți oameni se întreabă dacă nu cumva necazul acesta, cu care se confruntă omenirea, este o pedeapsă a lui Dumnezeu. Poate fi, sau nu!

2. Până în acest punct, Elifaz a considerat că necazurile sunt o pedeapsă pentru cei păcătoși (Iov 4:7-9, 15-21). Acum el înțelege că sunt o mustrare a Celui Atotputernic pe care omul nu trebuie s-o nesocotească.

3. Elifaz îl consideră fericit pe cel certat de Dumnezeu, nu că suferința aduce veselie în viața nostră ci luarea în considerare a dreptății Celui care te ceartă și te mustră, cât și deznodământul final, Rom 5:3-5; 8:28-39

4. Să luăm aminte la cuvintele autorului cărții către Evrei: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El… 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” Evr 12:5, 11