Lecția 6
Efeseni 4:13

INTRODUCERE

1. Efes 4:13 ”… până vom ajunge toţi la unirea credinţei…” Aceasta unitate a credinței nu este o unitate socială, structurală sau confesională, ci o unitate spirituală în jurul unei credințe comune.

2. Acesta este primul scop al lucrării lui Dumnezeu prin intermediul slujitorilor bisericii și a sfinților care tind către desăvârșire. Acest lucru este în concordanță atât cu scopul final al lui Dumnezeu (Efes 1:10) cât și cu taina lui Dumnezeu descoperită prin Pavel (Efes 3:6).

3. Pavel, aparent, are aici o abordare cu totul nouă în ceea ce privește scopul bisericii. Acesta nu este evanghelizarea, ci este zidirea trupului lui Hristos. Drept urmare, pe măsură ce ei începeau să se maturizeze și să ajungă la maturitate în Hristos, viețile lor deveneau ”o mărturie” pentru cei din jurul lor. Astfel, evanghelizarea devenea produsul secundar al unui ”trup” sănătos.

4. Putem noi atinge acest obiectiv? Cum să obținem unitatea credințe în Hristos?

DISCUȚIE

I. Unitatea Credinței se Bazează pe CUNOAȘTERE, Mc 6:1-6; Ioan 14:14, 16; 17:3; Filip 3:8, 10; 1Ioan 2:3-4

II. Unitatea Credinței se Bazează pe MATURITATE, 1Cor 3:1-3; Col 1:9-10; 2:6-7; Evr 5:12-14

III. Unitatea Credinței se Bazează pe LOIALITATE, Mat 26:31-35; Fapte 4:18-20; 5:28-32; Evr 10:23; Iuda 3

CONCLUZIE

1. (Patul lui Procust) Procust este un personaj din mitologia greacă. Acesta ademenea călătorii și le oferea ospitalitatea casei sale. Odată ajunși în casă, Procust îi obliga să se culce pe un pat de aramă. Atunci când călătorul era mai scurt decât patul, Procust îi întindea corpul, trăgându-l de mâini și de picioare, până ce-l lungea pe potriva patului. Dacă oaspetele era mai lung decât patul, Procust îi tăia capul ori picioarele. Evident, în oricare dintre situații deznodământul era moartea călătorului ghinionist.

2. Lumea a trăit multe încercări de a uniformiza credința după practica lui Procust, însă ”unitatea credinței” este un lucru foarte diferit.

3. Din creșterea corpului uman, apostolul Pavel împrumută o asemănare pentru a ilustra creșterea spirituală a Bisericii creștine. Este absurd să ne așteptăm la creșterea cunoașterii și a sfințeniei fără mijloacele instituite pentru edificarea trupului lui Hristos, după cum este absurd să ne așteptăm la creșterea unui corp uman fără apă și hrană.

4. Unitatea deplină a credinței se realizează atunci când toți deopotrivă îl cunosc pe Hristos în cea mai înaltă poziție de demnitate a Sa, ca fiind ”Fiul lui Dumnezeu” Efes 3:17, 19